Producție: Pr. Carlo Giuseppe Adesso / Cristiane Monteiro Imagine: Joseph Safar / Christian Media Center Montaj: Cristiane Monteiro Tags: Custodele Țării Sfinte / Betleem / spiritualitate Spk 2 Pr. CARLO GIUSEPPE ADESSO Dieceza de San Marino - Montefeltro - profesor de Istoria Bisericii Suntem în interiorul bisericii Sfânta Ecaterina, biserica mănăstirii franciscanilor din Betleem, precum și sediul parohiei latine din Betleem. În interiorul acestei biserici, celebrează creștinii de rit latin. Lângă ea, în bazilică, sărbătoresc creștinii de rit armean și creștinii de rit grec. Ce reprezintă ritul? Ritul este un cuvânt care provine din sanscrită și înseamnă: ordine, adică ordinea după care este organizată liturgia. Ce este liturgia? Liturgia este acel limbaj oficial prin care îi aducem laudă lui Dumnezeu și, în timp ce poporul îi aduce laudă lui Dumnezeu, Domnul îi sfințește pe cei care săvârșesc aceste acte sacre, pe care le numim liturgie. Liturgia este, de exemplu, Sfânta Liturghie, liturgie sunt sacramentele, liturgie este, de exemplu, recitarea breviarului. Strâns legate de liturgie și dependente de ea sunt exercițiile pioase, de exemplu rozariul, drumul crucii. Există inițiative spirituale ale unor persoane sau grupuri de persoane, prin care oamenii încearcă să intre în conversație cu Dumnezeu, în contact cu Dumnezeu, prin aceste inițiative spirituale pe care biserica le promovează, dar care nu au acea oficialitate a limbajului, structurii și cuvintelor pe care o are liturghia. Așadar, cine vrea să schimbe liturgia nu poate, pentru că ea este stabilită de biserică, în schimb exercițiile pot suferi variații, în funcție și de sensibilitatea persoanei sau a grupurilor. Procesiunea zilnică a franciscanilor începe chiar în această biserică. Ea este definită tocmai ca un exercițiu pios, adică un set de mișcări, un set de momente, un set de opriri, prin care se încearcă să se reflecte și să se intre tot mai mult într-un spirit de rugăciune în cadrul marelui mister al nașterii Domnului. Procesiunea zilnică, este un traseu, este un fel de pelerinaj marcat de anumite opriri, de anumite etape. Aceste etape se numesc stații, o singură etapă se numește „stazio”. Acest tip de obicei îl găsim de exemplu la Roma, unde populația romană, în spirit de penitență, așadar de post, făcea pelerinaje la anumite puncte din oraș. Poate mormântul unui martir, locul de înmormântare al unui martir. Acolo se adunau pentru rugăciune, iar acolo Papa celebra Sfânta Liturghie. Se făcea liturgia staționară. Găsim același lucru aici, în Țara Sfântă. O pelerină spaniolă din secolul al IV-lea pe nume Egeria ne-a lăsat o relatare părțială insă, suficient de exactă pentru a ne face o idee despre cum era liturgia, adică viața de credință a comunității creștine din secolul al IV-lea. Egeria vorbește și despre creștini care făceau pelerinaje într-o atmosferă de penitență, se adunau cu episcopul locului în anumite puncte ale orașului și țineau acolo momente liturgice. Adesea inclusiv celebrarea Euharistiei, care era punctul culminant al acestui limbaj spiritual. Pornind de la toate aceste contexte, ajungem la procesiunea noastră. O procesiune care, odată cu trecerea timpului, s-a structurat în anumite etape, în anumite opriri, numite stațiuni, a căror menire este să ne facă să intrăm, să ne facă să reflectăm asupra misterului specific pe care acel loc îl conține, îl reprezintă și îl comunică. Acesta este, pe scurt, esența procesiunii de la Betleem, care se desfășoară zilnic de-a lungul unei istorii a cărei primă atestare sigură datează din 1384 și care a ajuns până în zilele noastre printr-o întreagă succesiune de modificări, de schimbări care au fost determinate în istorie și datorită evenimentelor legate de prezența și de supraviețuirea comunității catolice din Betleem și, într-un mod mai general, din Țara Sfântă. Conciliul Vatican II, în Constituția Sacrosanctum Concilium asupra liturghiei, exprimă cel mai mare respect pentru tradiții, exerciții pioase, cum este procesiunea în cazul nostru. Respect maxim și, în același timp, recomandă cu aceste cuvinte exacte ca riturile, strălucind de o nobilă simplitate, să fie adaptate la capacitatea de înțelegere a credincioșilor, astfel încât să nu necesite prea multe explicații, să fie transparente prin concizie și frumusețe. Aș spune că toate acestea sunt cuprinse în procesiunea noastră zilnică aici, în Betleem, deoarece prin pelerinaj, prin oprirea la locurile sfinte, prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și prin cântare, credincioșii sunt însoțiți ușor și cu mare claritate pentru a intra în misterele individuale pe care procesiunea le contemplă, în special nașterea, adorația magilor, uciderea pruncilor nevinovați și așa mai departe. Read More