15 februarie 2021 - 600 de ani de la înființarea Comisarilor pentru Țara Sfântă Lecturi: Fapte 10: 34a.37-43; Cu 3.1-4; Ioan 20: 1-9 Martori ai lui Isus Înviat, martori ai speranței 1. Excelență, Iubiți frați și dragi surori, pacea Domnului să fie cu voi! Un salut special pentru toți cei care ne urmăresc prin Christian Media Center. În această sărbătoare euharistică dorim să exprimăm recunoștința noastră Domnului pentru serviciul Comisarilor pentru Țara Sfântă, care după 600 de ani de la înființarea lor de către Papa Martin al V-lea , așa cum ne-a scris Papa Francisc, desfășoară un „serviciu mereu actual, acela de a sprijini, promova și valoriza misiunea Custodiei Țării Sfinte, făcând posibilă o rețea de relații ecleziale, spirituale și caritabile care au ca scop central țara în care a trăit Isus ”(Papa Francisc la Custodia Țării Sfinte, 2 februarie 2021). 2. În această sărbătoare dorim, de asemenea, să ne rugăm într-un mod deosebit pentru Sfântul Părinte, care ține mult la această misiune, așa cum au ținut și predecesorii săi de-a lungul acestor secole. Pontifii ne-au încurajat întotdeauna misiunea, de pe vremea Sfântului Francisc, apoi în anul 1342 au înființat Custodia Țării Sfinte și la 14 februarie 1421 au înființat Comisarii pentru Țara Sfântă, pentru a susține în mod concret această misiune a Ordinului și a Bisericii. Vrem să ne rugăm pentru confrații noștri Comisari pentru Țara Sfântă și pentru colaboratorii lor, există aproximativ o sută în 60 de națiuni ale lumii, astfel încât să continue să facă cunoscută și iubită Țara Sfântă, bunurile spirituale pe care le posedă ea, și pe credincioșii locali, care sunt moștenitorii și urmașii primelor comunități creștine. Să dea Bunul Dumnezeu ca acești Comisari să poată cât de curând să reia însoțirea pelerinilor pentru a-și reînnoi credința luând contact cu cea de-a cincea Evanghelie; să poată continua să fie instrumentul pe care Domnul îl folosește pentru a ne arăta providența Sa prin generozitatea binefăcătorilor; să continue să promoveze vocații religioase în slujba Țării Sfinte, unică prin semnificația pe care o are în istoria mântuirii noastre. Cu această ocazie, dorim să ne rugăm cu credință și pentru toți binefăcătorii și credincioșii care, în orice colț al lumii, sunt sensibili la nevoile Țării Sfinte și la această misiune care prin harul și providența lui Dumnezeu ne-a fost încredințată. Știm că sunteți aici cu inima, chiar dacă pandemia încă vă împiedică să călătoriți și să veniți la Locurile Sfinte. În această celebrare, aici, la Sfântul Mormânt, în cel mai sfânt loc al creștinismului, în locul în care Isus a învins păcatul și moartea și ne-a dat o speranță sigură și invincibilă, vrem să ne rugăm încă o dată pentru încetarea pandemiei, pentru bolnavi și pentru cei care au grijă de ei, pentru toți cei săraci care nu au posibilitatea de a se vindeca, dar și pentru păstori și guvernanți, care trebuie să facă alegeri dificile pentru binele credincioșilor, al persoanelor și al popoarelor. 3. Acest loc este primul care ne-a fost încredințat: nu este doar cel mai sfânt loc dintre toate, ci este și locul care dă sens vieții fiecăruia dintre noi, dă sens misiunii Bisericii și, de asemenea, prezenței noastre franciscane în această Țară Sfântă. La Nazaret, la Betleem, în majoritatea sanctuarelor pe care le administrăm, îl contemplăm pe Isus Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat și misterele vieții sale; îi contemplăm persoana în umanitatea sa și prin această umanitate a sa ajungem treptat să-i intuim divinitatea, pentru a ajunge pe Calvar, la câțiva pași de aici, iar aceasta o recunoaștem tocmai datorită modului său unic în care a murit, așa cum a recunoscut și Centurionul roman: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu ". În majoritatea sanctuarelor pe care le administrăm, contemplăm mai ales că Isus nu a ținut la faptul că era Dumnezeu, pentru a deveni om, un slujitor ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce, pentru noi, pentru mine. 4. Aici, în mormântul gol, contemplăm ceea ce au contemplat Petru și Ioan în ziua primului Paște, așadar contemplăm semnele învierii lui Isus: piatra rostogolită și mormântul gol, ștergarul împăturit, giulgiul întins pe jos pentru că nu mai conținea trupul lui Isus ci doar imaginea imprimată de acel eveniment fizic și în același timp spiritual care a fost învierea trupului lui Cristos prin lucrarea Duhului Sfânt. Nu contemplăm doar ceea ce au văzut Petru și Ioan, ci și ceea ce Maria Magdalena, apostola apostolilor a putut contempla în această grădină: îl contemplăm pe Cel Înviat. Dacă în alte locuri, inclusiv Calvarul, l-am contemplat în omul Isus pe Fiul lui Dumnezeu, aici, la Mormântul său, îl contemplăm în Fiul lui Dumnezeu pe omul nou, care, în trupul său transfigurat acum prin puterea Duhului Sfânt, participă în mod personal, cu toată umanitatea sa, la viața lui Dumnezeu. Iată sursa speranței noastre, iată sensul vieții noastre, iată transformarea care ni se dă și despre care apostolul Paul a vorbit cu cuvinte valabile pentru noi astăzi ca și pentru primii creștini: „Amintiți-vă că voi ați înviat împreună cu Cristos așadar trăiți ca niște oameni înviați și nu ca oameni care sunt încă prizonieri ai morții. Gândurile voastre, alegerile voastre, acțiunile voastre, să arate că deja participați la acea viață nouă și divină pe care ne-a dat-o Isus Cristos prin învierea sa. Gândurile, atitudinile și întreaga voastră viață să arate că deja trăiți în Dumnezeu ”(cf. Col 3,1-4). 5. Din întâlnirea cu acest mormânt gol și apoi cu Cristos înviat se naște nu numai speranța noastră, ci și misiunea Bisericii. Aceasta este misiunea primită de Petru și de primii discipoli, de a povesti viața lui Isus, acțiunile și cuvintele sale, patima, moartea și învierea sa și, așa cum ne-a amintit apostolul Petru în fragmentul din cartea Faptele Apostolilor: „să vestească poporului și să mărturisească faptul că el [Isus] este judecător al celor vii și al celor morți, pus de Dumnezeu. Despre el, toți profeții dau această mărturie: oricine crede în El primește iertarea păcatelor, în numele său "(Fapte 10, 42- 43). Prezența noastră ca și custozi ai acestui loc este în primul rând prezența celui care contemplă în mod continuu acest mister și îl celebrează. Să nu uităm ce ne-a cerut Papa Clement al VI-lea când ne-a încredințat această misiune: ne-a rugat să „locuim” aici, ca Maria Magdalena care nu se îndepărta de acest loc; și ne-a cerut să „celebrăm Liturghii cântate și slujbe divine”, adică să sărbătorim acest mister astfel încât sărbătorindu-l să continue să fie o sursă de mântuire, speranță, reînnoire și înviere pentru întreaga omenire. 6. Prezența noastră ca păzitori este și prezența celor care trăiesc și hrănesc mărturia originală și fundamentală a întregii Biserici, care este anunțul că „Isus, Cel Răstignit, a înviat așa cum a prezis”. Aceasta este vestea Mariei Magdalena, care este vestea celor care știu că iubirea este mai puternică decât moartea. Acesta este anunțul lui Petru și al succesorilor săi, care au misiunea de a-și întări în credință frații, de a-i anima în speranță și de a-i menține uniți în caritate. Aceasta este vestea pe care fiecare ucenic al lui Isus este chemat să o anunțe, fără teamă, cu sinceritate și libertate, până la marginile pământului, până la sfârșitul timpurilor. Pentru că aceasta este vestea care mântuiește, care schimbă viața fiecărui om, care hrănește speranța autentică a fiecăruia dintre noi, care ne introduce în însăși viața lui Dumnezeu. 7. În fața mormântului gol, cerem pentru Sfântul Părinte și pentru toți Păstorii Bisericii, pentru Comisarii Țării Sfinte, pentru binefăcătorii și pentru credincioșii răspândiți în întreaga lume, cerem pentru fiecare dintre noi doar acest lucru: să știm să recunoaștem în viața noastră semnele prezenței lui Isus înviat, să știm să trăim ca înviați și astfel să putem fi martori ai lui Isus înviat și ai speranței de nezdruncinat pe care a pus-o în inimile noastre. Așa să fie!