Serviciu: Simone Tropea Montaj: Simone Tropea Imagine: Jonhy Mikel Cu ocazia sărbătorii Sfântului Martin, în zilele de 11 și 12 noiembrie, la Ierusalim au avut loc două zile de sesiuni academice și momente de rugăciune, vizite ghidate la locuri sfinte și dialog ecumenic și interconfesional în jurul figurii pelerinului englez Willibald. Un călugăr benedictin, ulterior episcop în Germania, care avea să devină o figură-cheie a monahismului occidental. REV. RODNEY AIST Director de curs Colegiul Sfântul Gheorghe, Ierusalim Acest pelerin, Willibald, prezent aici între 724 și 726 d. Cr., a fost subiectul tezei mele de doctorat acum câteva decenii. Mai întâi a călătorit la Roma. Apoi a venit în Țara Sfântă, unde a vizitat locurile sfinte și, mai târziu, a devenit episcop în Germania. Astfel, sărbătorim cea de-a 1300-a aniversare a sosirii sale la Ierusalim în ziua Sfântului Martin. 11 noiembrie. În timpul celor doi ani petrecuți aici, el ne-a lăsat o descriere exactă a locurilor sfinte. Și cu această ocazie am creat un eveniment care ar putea aduce împreună creștini de diferite confesiuni. Cu medii diferite. Știm că în această perioadă de război și conflict, Ierusalimul trece printr-o perioadă dificilă, avem nevoie de astfel de evenimente. Willibald ne dă exemplul unui om pe care l-am putea numi „proto-european”. A părăsit Anglia și a mers la Roma, a trăit la Constantinopol, apoi la Ierusalim, apoi la Monte Cassino, iar în cele din urmă a devenit episcop în Germania. Nu putem să nu prețuim această figură în dialogul nostru ecumenic și interconfesional. S.E. NIKODEMUS SCHNABEL, osb Abatele Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Ierusalim O parte din identitatea noastră, înscrisă în genele noastre de creștini, este dorința de a merge dincolo de zona noastră de confort. Îmi place ceea ce scrie Sfântul Augustin: „Inima noastră este neliniștită și nesatisfăcută până când își găsește pacea în tine, Doamne”. Pelerinajul în Țara Sfântă, această intrare în contact cu locurile lui Isus Cristos și ale Bibliei, este un mod privilegiat de a descoperi și de a întâmpina căutarea noastră de Dumnezeu. Este o cale veche și bună, prin care spunem „bine ați venit tuturor celor care sunt dispuși să iasă din zona lor de confort, pentru a-l căuta pe Dumnezeu în acest mod foarte practic”. REV. RICHARD SEWELL Decanul Colegiului Sfântul Gheorghe din Ierusalim Unul dintre cele mai importante lucruri legate de pelerinajul în Țara Sfântă este să știi că pășești pe urmele atâtor pelerini de-a lungul secolelor. Când acești pelerini și-au adunat experiențele, ca în cazul lui Willibald, acum 1300 de ani, ne-au dat o idee despre cât de extraordinari au fost. Putem învăța multe din pelerinajele lor. Urmăriți traseul pe care ei l-au trasat, din loc în loc. Dar pelerinajul nu înseamnă doar a merge dintr-un loc în altul. Ei au venit aici cu întrebări profunde. Cred că orice pelerinaj începe, până la urmă, cu o întrebare profundă despre sine, despre Dumnezeu, despre rolul său în lume. Unde mă îndrept, unde mă aflu în acest moment al vieții mele? Poate că a avut loc o schimbare semnificativă în existența ta? Poate ați pierdut pe cineva? Poate că v-ați dat seama că direcția pe care a luat-o viața voastră nu este cea corectă, că vă face rău. Pelerinii vin aici cu aceste întrebări concrete. Apoi, mersul pe jos, de la un loc la altul, împreună cu alții, în aceste locuri atât de frumoase și pline de semnificații spirituale, luminează aceste întrebări și vă ajută să înțelegeți cu adevărat ce să faceți și unde să mergeți. S.E. NIKODEMUS SCHNABEL, osb Abatele Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Ierusalim Prima noastră mănăstire benedictină, cea de la Monte Cassino, ar fi de neconceput fără Willibald, motiv pentru care el este o figură-cheie în istoria ordinului meu. Există adesea o prejudecată cu privire la benedictini, aceea de a crede că - în regulă - suntem călugări, rămânem mereu într-un singur loc, stabil. Dar dacă ne uităm la istorie, călătoria lui Willibald, el vine din Marea Britanie. Merge prin toată Europa. Grecia. Italia. Ajunge aici, în Țara Sfântă. Și chiar mai departe spre est. Deci este frumos să vedem cum are această stabilitate în Cristos, care vine din căutarea lui Dumnezeu, din privirea lui spre Dumnezeu, dar în cadrul unei mari flexibilități. O ființă mereu pe drum. Pare o combinație bună, chiar apreciez asta. Să ne găsim stabilitatea în Dumnezeu, dar să fim deschiși și flexibili ascultând ce ne cere Dumnezeu astăzi, din vocația noastră în timpul nostru, din talentele noastre, din personalitatea noastră. Aici, Willibald este un exemplu important pentru mine. Pentru că a fost un om curajos. Un pelerin care a mers dincolo de orice fel de zone de confort.