Sâmbăta trecută, la ora 18.00, în Biserica Preasfântului Mântuitor din Ierusalim, în cadrul unei ceremonii organizate de Custodia Țării Sfinte și Biserica Catolică Maronită, au avut loc celebrări de mulțumire pentru canonizarea celor unsprezece martiri din Damasc. Rugăciunea a fost deschisă de o veghe solemnă, prezidată de Mons. Moussa El-Hage, arhiepiscop catolic maronit, iar apoi s-au cântat primele Vespere cu liturghia în limba arabă, pentru a-i venera pe sfinții martiri și virtuțile lor eroice, în special pe cele ale fraților Massabki. E.S. Mons. MOUSSA EL-HAGE Arhiepiscop maronit În ciuda a tot ceea ce se întâmplă în Liban, Israel și Palestina, vedem că cerul, Domnul nostru Isus Cristos, ne dă haruri. În ultima săptămână, marele har pe care l-am experimentat a fost canonizarea sfinților. Dintre cei trei frați Massabki, știm că unul era negustor, unul profesor și cel mai tânăr sacristan. Potrivit Mons. Moussa, uciderea crudă a acestor oameni de credință în 1860 a germinat o nouă viață și în istoria de astăzi, deoarece preoții și laicii au fost uniți de coroana martiriului. El ne spune, de fapt, că în Liban se răspândește o nouă conștiință în rândul catolicilor laici cu privire la importanța muncii zilnice ca o cale către sfințenia obișnuită. E.S. Mons. MOUSSA EL-HAGE Arhiepiscop maronit Cu toții suntem chemați să fim sfinți, nu cu un doctorat și o diplomă, ci cu dragostea față de Domnul și împărtășind cu El lucrurile mici din viața noastră. După vespere, participanții au mers în sala Custodiei, unde fratele Francesco Patton și episcopul Moussa au inaugurat expoziția despre sfinții martiri, curatoriată de arhitectul Vincenzo Zuppardo și pregătită de Comisia pentru canonizarea martirilor a Custodiei Țării Sfinte. Urmând un itinerar în sensul acelor de ceasornic, vizitatorii pot citi legendele care descriu biografia fiecăruia dintre cei uciși, însoțite de fotografiile respective, în italiană, engleză sau arabă. Există, de asemenea, cărți și cartonașe cu rugăciuni de mijlocire pentru martirii din Damasc, publicate pentru răspândirea cultului și pentru cunoașterea poporului lui Dumnezeu. Pr. MAIKEL ANJELO,ofm Custodia Țării Sfinte Eu vin din Siria și martirii din Damasc înseamnă mult pentru mine. Simțim forța pe care Biserica a trăit-o în acea perioadă în Siria și cum o trăiește astăzi. Vin dintr-un loc în care comunitatea creștină a trecut printr-o perioadă de război în ultimii ani. Și pot spune că primim multă putere de la ei. Acum o lună mi-am pronunțat voturile perpetue și am preluat și mi-am însușit ultima lor rugăciune, „Facă-se voia Domnului”. Această frază ne luminează să fim întotdeauna pregătiți și puternici în Domnul și să le urmăm exemplul de fidelitate față de Cristos. Duminică, Sfânta Liturghie de mulțumire din Biserica San Salvatore a fost prezidată de Custode și concelebrată de Mons. Moussa și Mons. Adolfo Tito Yllana, Nunțiu Apostolic în Israel și Delegat Apostolic în Ierusalim și Palestina, și de toți preoții Custodiei Țării Sfinte. Comunitățile religioase și credincioșii laici au fost invitați să participe. Pr. FRANCESCO PATTON, ofm Custodele Țării Sfinte Suntem fericiți pentru că ei sunt un dar de la Dumnezeu, sunt un dar de la Dumnezeu pentru întreaga Biserică, sunt un dar de la Dumnezeu pentru Biserica din Țara Sfântă, din Orientul Mijlociu și, de asemenea, pentru Custodie. Acești martiri sunt deosebit de importanți pentru noi pentru că reprezintă un întreg popor al lui Dumnezeu, o întreagă Biserică care a suferit martiriul în 1860 cu zeci de mii de creștini care au murit pentru a nu-l renega pe Isus Cristos, pentru a rămâne credincioși Lui. Părintele Patton a menționat, de asemenea, în omilia sa că viețile martirilor sunt o provocare pentru noi toți creștinii de a înțelege viața ca vocație și misiune. Pr. FRANCESCO PATTON, ofm Custodele Țării Sfinte De cele mai multe ori nu ne dăm viața într-un mod sângeros, dar suntem chemați să ne dăm viața printr-o formă de martiriu zilnic, acela de a fi credincioși vocației noastre, care este, așa cum a sugerat Papa la Roma, să ne dăruim pentru alții în slujire, să manifestăm iubirea într-un mod foarte concret. La sfârșitul Sfintei Liturghii, corul fraților a cântat imnul martirilor din Damasc intitulat: „Tremanti Inferni”, compus pentru această liturghie specifică. Potrivit maestrului, Pr. Corrado Sica, cunoașterea figurii martirilor a fost fundamentală pentru a crea o muzică care să poată reprezenta experiența puternică trăită de aceștia. Pr. CORRADO SICA, ofm Custodia Țării Sfinte Am ales o metodologie care putea implica întreaga structură muzicală, corală, de ansamblu și solistică. Această metodă se numește, troparium muzical liturgic, este o metodă veche deja răspândită în iconografia Bisericii Catolice timpurii. Ce prezintă aceasta? Există o strofă inițială, tema, pe care o prezintă corul, care se va înregistra cu modul său, cel polifonic, apoi există adunarea care răspunde la acea strofă cu bucuria acelui eveniment pe care Dumnezeu ni l-a poruncit: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii”! Și ne bucurăm de asta, pentru că trebuie să distrugă frica de iad, frica de moarte.