Pr. Toufic Bou Mehri, de la Custodia Țării Sfinte din Liban, ne vorbește despre situația actuală a fraților și a poporului. El ne spune că orașul Tir era calm și bombele nu au ajuns acolo. Dar după 20 septembrie, imaginea s-a schimbat. Cu acea ocazie, aproximativ 160 de persoane au fost primite în mănăstire, inclusiv 70 de copii, împreună cu părinții lor, și 20 de persoane în vârstă. Pr. TOUFIC BOU MEHRI Preot paroh latin - Tir, Libanul de Sud Sâmbătă, o rachetă a ajuns chiar lângă mănăstire, la 20 de metri de marginea mănăstirii, iar pietrele au căzut chiar în curte: doi copii au fost răniți. Apoi oamenii au fost îngroziți. Am primit în interiorul mănăstirii o familie distrusă, sau pe oricine a rămas în viață din acest masacru, nouă case au căzut. Așa că oamenii, îngroziți, au început să părăsească chiar și ultimul refugiu pe care l-au găsit în sudul Libanului, în Tir, în mănăstirea Sfântul Anton, a Custodiei Țării Sfinte. Cu bombardamentele foarte aproape, oamenii s-au speriat și au plecat încet în căutarea unor locuri mai sigure. Deoarece parohia era pe jumătate goală, frații s-au gândit că ar fi mai utili în altă parte. Forțați de situație, ei au închis ușile mănăstirii din Tir pe 1 octombrie și s-au mutat la Beirut. Pr. TOUFIC BOU MEHRI Preot paroh latin - Tir, Libanul de Sud Am luat cu noi Sfântul Sacrament, relicvele mănăstirii și Uleiul Sfânt și am pornit la drum. Până la Saida, la jumătatea drumului nu era nicio mașină. De la Saida încolo am început să ne simțim ca în altă țară și astfel a trebuit să încheiem un capitol, să închidem mănăstirea și să venim la Beirut pentru a începe un nou capitol. El ne spune cum a fost mângâiat de credință, de certitudinea că Domnul este cu ei. O apropiere care se manifestă mai ales prin ajutorul oamenilor care vor să le dea o mână de ajutor și să fie aproape de ei. Pr. TOUFIC BOU MEHRI Preot paroh latin - Tyre, Libanul de Sud Inclusiv din sărmana Sirie, în aceste momente pe care le trăim, cineva m-a sunat pentru a-mi spune: „Părinte, am auzit ce faceți, vreau să particip și vreau să fiu aproape de dumneavoastră”. Să simțim că nu suntem singuri este deja un mare ajutor pentru noi. Să simțim că în strigătul nostru „gata cu războiul” nu suntem singuri. Războiul, bombele nu au adus niciodată nici pace, nici lege, ele aduc ură și dezbinare între oameni. Comunitatea franciscană din Liban se apropie de oamenii săi. Mai mult de 170 de familii sunt ajutate de ei pentru a trece peste fiecare moment al zilei. Încercând să fie făcători de pace, trăind caritatea și fraternitatea. Pr. TOUFIC BOU MEHRI Preot paroh latin - Tyre, Libanul de Sud Marea întrebare este: „Cum îl putem vedea pe Dumnezeu în această situație”? Luna aceasta l-am sărbătorit pe Sfântul Francisc. El a auzit de la Dumnezeu: „Francisc, scoală-te și repară-mi casa, nu vezi că este în ruine?”. Așa că am meditat, m-am rugat și m-am gândit. Dacă Domnul i-a vorbit lui Francisc despre ruinele Bisericii, atunci da, este un mare test și pentru noi. Să-L auzim pe Domnul, să ne vorbească chiar și din ruine. Și din ruine vorbește Domnul. Nu există înfrângeri, este Domnul care a reușit chiar să învingă moartea. Nu doar crucea. Și astfel, să-L auzim pe Domnul din ruine, să-L auzim pe Domnul în aceste momente dificile, ne face să înțelegem că adevăratul creștin care știe să-și ducă crucea este cel care merge înainte.