Universalitatea figurii Sfântului Francisc îl face cunoscut în fiecare biserică din Țara Sfântă. Însuși Francisc, un om îndrăgostit de Cristos, și-a centrat experiența spirituală în contemplarea Ieslei și a Calvarului. În trupul său a primit semnele Pătimirilor. În el, ca și în cei mai mari mistici ai Bisericii, este reamintită armonia cu cosmosul, exprimată în Cântarea creaturilor. La 4 octombrie, toate fraternitățile franciscane îl onorează pe Fondatorul lor prin celebrarea Transitusului la sfârșitul Vesperelor solemne din ajunul sărbătorii și la Sfintele Liturghii din ziua sărbătorii, care sunt întotdeauna foarte frecventate de credincioși. La Ierusalim, în Biserica Preasfântului Mântuitor, Pr. Francesco Patton, Custodele Țării Sfinte, a prezidat celebrarea solemnă a Transitusului. În omilia sa, Pr. Patton a evidențiat persoana lui Isus, care a trăit ca pelerin și străin în acest ținut, astfel încât Francisc și primii frați i-au urmat exemplul. Pr. FRANCESCO PATTON, ofm Custodele Țării Sfinte Sfântul Francisc și-a trăit întreaga viață ca un tranzit, ca o trecere, și aș spune mai mult, și-a trăit întreaga viață ca un pelerinaj, atât de mult încât una dintre definițiile pe care îi place să le dea vieții noastre este că trebuie să fim „ca pelerini și străini în această lume”. Acest lucru înseamnă că viața noastră trebuie să fie una în care să ne încredem Tatălui mai presus de orice; să trăim într-un mod absolut esențial; să mergem în întâmpinarea celorlalți într-un mod încrezător și rugător și, în cele din urmă, când este timpul să închidem ochii, să știm să ne punem viața în întregime în mâinile Tatălui, precum Cristos pe Cruce. În timpul liturghiei, persoanele care au făcut profesiunea temporară își reînnoiesc promisiunile. Tinerii au venit din multe părți ale lumii, atrași de viața Sfântului Francisc, atât pentru modul său de a se dărui lui Dumnezeu în spirit de recunoștință, cât și pentru capacitatea sa de a lăsa totul și de a se dezbrăca de sine, avându-l ca Tată doar pe Dumnezeu. Pr. HASSLER OSMIN PINEDA,ofm Student la teologie - Nicaragua Încă de când eram copil, am primit valori creștine de la familia mea, de la părinții mei, de la bunicii mei. Întotdeauna am avut dorința de a fi acolit. Apoi m-am gândit cum aș putea să-L slujesc pe Dumnezeu mai profund. Și astfel, când am crescut, am plecat în misiune împreună cu un preot franciscan pe care l-am cunoscut în țara mea natală. Și de aceea mi-a plăcut să urmez acest mod de viață. Pr. SYLVESTER NDUBUEZE CHUKWUMA,ofm Student la teologie - Nigeria Citind câteva rânduri din Sfântul Francisc m-am oprit acolo unde el s-a dezbrăcat în fața tatălui său și apoi a episcopului pentru a renunța la tot ce avea și că singurul tată pe care îl are acum este Dumnezeu. Acolo m-a impresionat pentru că, dacă un tânăr ca Sfântul Francisc, a avut un tată bogat, el a făcut acest lucru pentru Domnul, pentru a-l urma pe Isus! Așadar, cine sunt eu? Și de acolo am avut acest sentiment de a cere să fiu și eu ca franciscanii, să îl urmez pe Isus prin Sfântul Francisc. Pr. FRANCESCO PATTON, ofm Custodele Țării Sfinte Dorința mea este tocmai aceea de a prelua acest mod de viață al Sfântului Francisc. Mă gândesc și la un context precum cel în care ne aflăm, puternic marcat de conflict, de război. Este ușor să ne lăsăm cuprinși de frică, de descurajare, de sentimente negative. Dar dacă cineva trăiește cu spiritul pelerinului chiar și într-o situație ca cea pe care o experimentăm, este în pace, este senin. Știu că viața mea este în mâinile lui Dumnezeu! Un moment foarte emoționant este lectura tranzitului Sfântului Francisc, cu cuvintele și gesturile făcute în acea seară la Mănăstirea Porțiuncula din Assisi. Pe 4 octombrie, în ziua sărbătorii, din nou reuniți în biserică, conform tradiției, un preot dominican prezidează Euharistia - părintele stareț Martin Staszak și un altul ține predica, părintele Olivier Poquillon. O amintire a relației dintre Sfântul Dominic și Sfântul Francisc, ambii fondatori ai ordinelor mendicante și, de asemenea, dedicați predicării, proclamării și mărturisirii Evangheliei. Pr. FRANCESCO PATTON, ofm Custodele Țării Sfinte Faptul că în unele biografii vi s-a vorbit despre o idee inițială aproape de fuziune a celor două ordine, pe care Francisc de fapt nu o dorește pentru că știe că sunt carisme diferite, a condus totuși la această tradiție de a schimba prezidiul și predica în ziua sfinților patroni respectivi. Apoi, la sfârșitul Liturghiei, cântăm un refren care amintește de ceea ce unul și celălalt ne-au învățat în materie de angajament apostolic și, de asemenea, de zel serafic. În acest timp și context în care ne aflăm, să îi cerem Sfântului Francisc harul de a trăi din plin spiritualitatea încrederii și a fraternității, pe urmele lui Cristos și ale Evangheliei sale. Conștienți că suntem o turmă mică, îndrăznind să trăim ca pelerini și străini, în posibilitatea de a întrevedea visul lui Dumnezeu de fraternitate și pace.